Kinky….

Dragilor, nu m-am putut abtine (mwwaahahahaha):

Bestiala, nu?

(Sursa: http://stareanatiunii.com)

Nori si mare

Nu cred ca trebuie sa spun mai mult decat „NATIONAL GEOGRAPHIC” (http://www.free-wallpapers.org.uk/nature/clouds-sea/)

Ocazional trecem in revista starurile de la Hollywood. Insa intr-un stil aparte: care ne-ar placea pentru o noapte?. Si ii luam rapid la gramada, la scarmanat. Probabil ca multi fac asta, insa nu ar recunaoste nici picati cu ceara. Frumos la noi este insa ca suntem atata de diferiti, incat nici aici nu ne gasim ceva in comun cu nici un „intrus”.

Incepe cam asa: Mihai cauta lista si incepe sa citeasca cate un nume (evident, el vede si poza!), eu si Anca „dam din casa” (ca ala asa, ca ala nu, aia nu, ala e prea batran, ala in tinerete, ala are par, altu’ n-are… in timp ce le cautam si moacele pe net). Mihai se amuza,ne mai puncteaza una alta, ma rog, ca intre fete :))). Totul e un ras, o hlizeala plina de frenezie. Andreea nu zicea nimic, noi tot ne apropiam de finalul listei si na, curioase, o intrebam si noi (mai mult Anca):

-Bine, Andreea, dar tu… nimic? Nu-ti place niciunul, noi tot zicem si tu?

La care, ca o mama ingaduitoare si usor plictisita de copiii care o sacaie si o scot din linistea interioara, ieri, Andreea o zice:

– Bai, nu pot, ca pe mine ma doare capu’ !

Pai sa nu te simti intrigat/a? Si ai mai si dat din casa…

Asaaa, deci decorul este urmatorul: sufrageria proprie, copilul fericit se uita la Pisicile aristocrate , mama plina de avant muncitoresc calca. Si cum se uita ea la puiul zamislit din dragoste „Vai, cat e destept, vai, dar cate stie, oh, dar ce voce cristalina are”… aude din boxele date tareee

„Vreau sa ii cunosc pe prietenii tai” zice pisica

„Oh, Ducesa…..prietenii mei sunt swingeri . Nu sunt genul tau”.

Mai departe n-am mai apucat sa aud, ca deja fierul era pe degetele mele si nu stiam ce ma arde mai tare: timpanul sau dejtul.

Deja imi imaginam diverse scenarii (filme de Oscar, nu altceva), cum copilul incepe sa ma intrebe diverse, dar gandul asta a fost repede dat la o parte „Nu stie el ce e aia”.

In continuare in capul meu era un taifun mai ceva decat Katrina.

„Oare sa il mai las sa se  uite, ca daca il opresc iese scandal maxim. Domne, nici in desenele clasice  nu  mai ai incredere, auzi ce porcarii spun astia.”  Si uite asa,gandurile imi erau amestecate, inima imi bubuia si nu imi mai dadeam seama ca am calcat de 3 ori acelasi tricou.

Dupa care aud  „Prietenii mei canta swing si sunt destul de galagiosi”

AAAAhhhhhh, pai de ce nu ai spus asa de la inceput???? Ca nuu imi mai faceam atitea griji si aveam mai mult spor la calcat.

Morala: nu va impacientati de la prima replica. Asteptati si continuarea si vedeti pe urma ce mai faceti!

Spor la desene!

Deci cineva, nu spun cine este colegul (singurul de altfel), s-a dus sa cumpere un dulapior de baie. Cu sotia. La Ikea. Si a ajuns sa dea 12 meleoane. Doar aici!

Frumoasa a fost povestioara insa, pe care nu are puterea s-o scrie, dar o poate spune over and over again aproape cu aceleasi cuvinte 😉

Evident ca ne-am amuzat copios (dulapior mic suspendat, un fel de cadru cu dulap??? care sa imbrace masina de spalat, comoda cu 5 sertare, 2 polite, 4 cutii pentru polite plus multe maruntisuri pentru bucatarie, despre care acum am aflat). Frumos a fost cum descria zilele premergatoare acestei iesiri si incercarile sotiei de a-l determina sa ajunga la un tel bine definit. Si mai frumos e ca pana sa ajunga la Ikea au cumparat muuuuuulte alte chestii, pe drum, de la Hornbach, reprezentante de instalatii de baie.

Decretat – sunt cei mai buni atunci cand se duc la cumparaturi. Faceti o poza masinii si daca o prindeti in fata magazinului, bucurati-va caci vor face vanzare garantat 😉

Glumesc (sper ca mi se pune pontajul astazi 🙂  ).

Read the rest of this entry »

Hai acasa!

La 15:15 se aude o voce din background (e unu’ intre noi care a avut cateva zile de concediu si ca atare, face glume nesarate cu noi astilalti – ce-mi place sa vorbesc „stramb”): „Hai acasa!”

Pentru un moment a stat timpul, toti cu ochii pe ceas, nu a respirat nimeni si nimic. Si vantul s-a oprit. Dupa care au inceput apelativele, imaginatia va poate lasa impresia a ceea ce a urmat: laudarosenie, negari, mistocareala. Pret de 1 minut. Dupa care timpul chiar a stat in loc: aplicatia face figuri! URATE! Si noi n-avem cui ne plange!

Najpa…